I.
Într-o sâmbătă dimineața de Mai, în Craiova, a avut loc vernisajul expoziției “Silviu Purcărete – 50 de ani de teatru”. Un proiect care expune fotografii din spectacolele de teatru și operă ale lui Silviu Purcărete, realizate de diverși fotografi profesioniști sau amatori.
“Expoziția, unicat în România, cuprinde fotografii din 122 de spectacole de teatru și operă din arhiva personală a regizorului, semnate chiar de el, sau de Mihaela Marin, Dragoș Buhagiar, Helmut Stürmer, Sean Hudson, Patrick Fabre, Pierre Borasci, Simon Anannd (Royal Shakespeare Company), Thilo Beu, Rareș Zaharia, Adi Bulboacă, Alex Condurache, Eöri-Szabó Zsolt, Peter Uhan, Petru Cojocaru, Iulian Ursachi, Nicu Cherciu, Aki Tanaka, Aoi Itoh, Dorian Delureanu și alții.
Adriana Moca, inițiatoarea proiectului și curatoarea expoziției, a făcut parte vreme de nouă ani din echipa artistică a Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, precum și din spectacolele semnate aici de Silviu Purcărete, apoi a continuat să urmărească activitatea regizorală a acestuia, consemnând-o prin cronici și articole. ” Expoziția este, dincolo de recuperarea memoriei spectacolelor sale din acești 50 de ani de carieră, ocazia să redescoperim bucuria teatrului și generozitatea ludică a regizorului Silviu Purcărete„”
(sursa: https://www.asociatiavisavis.ro/2024/09/24/expozitia-de-fotografie-silviu-purcarete-50-de-ani-de-teatru/)
Proiectul care marchează 50 ani de teatru este co-finanțat de către AFCN (Administrația Fondului Cultural Național) prin NCU (Nevoi culturale de urgență). “În conformitate cu prevederile OG 51/1998, art. 1, alin l), art 12 alin 2, b), art. 4, AFCN poate acorda din Fondul Cultural Național finațări pentru nevoi culturale de urgență (NCU), prin atribuire directă, exclusiv pentru proiecte culturale.”
(sursa: https://www.afcn-proiecte.ro/finan-ri/nevoi-culturale-de-urgen-.html)
Pentru proiecte culturale finanțate din fondul de nevoi culturale de urgență în anul 2024 s-au acordat către Asociația Culturală Vis-a-Vis pentru proiectul “Silviu Purcărete – 50 de ani de teatru” valoare finanțare 147.700 lei. (aprox 30.000 eur)
(sursa: https://www.afcn-proiecte.ro/media/NCU%202024.pdf )
Câteva observații:
1. “și alții”
În expozițiile de fotografie unul dintre lucrurile importante este numele fotografului. În expoziția de mai sus, curatoarea afirma că dorește să recupereze memoria spectacolelor. Din păcate numele fotografilor se pierd în cuvintele “și alții”.
“Alții” sunt fotografii care au surprins de-a lungul timpului, în fotografiile lor, spectacole memorabile, în care artiști și-au pus tot sufletul în interpretarea personajelor din opere celebre, spre bucuria spectatorilor de pretutindeni. Fotografii sunt acei oameni, cu nume și prenume, care s-au dedicat păstrării acestor momente, ca noi să ne putem reaminti acum de ele.
2. Nume greșite de fotografi
Faptul că nu s-a dat importanță numelor fotografilor se vede și din faptul că fotografi de teatru ca Simon Annand, cu peste 40 de ani de experiență în fotografia de teatru britanic apar în anunțul expoziției, cel trimis către presa, cu numele greșit.
(sursa: https://www.simonannand.com/)
“Simon Anannd” – cum este greșit menționat – apare acum pe internet în zeci de linkuri cu comunicatul de presă al expoziției.
3. Autori de fotografie încurcați
Colegul meu de asociație, Dorian Delureanu, este un fotograf amator care a lucrat la Teatrul Național “Marin Sorescu”. Nu ca fotograf ci ca inginer șef departament mecano-energetic.
Fotografiile au fost realizate folosind filme foto achiziționate de Teatru cât și filme foto și aparatură proprie. Într-o perioada foarte grea pentru el, când se lupta cu o boală care i-a amenințat viața, Dorian a reușit să surprindă cadre acum parte din istoria teatrului craiovean.
Aflând din presă de expoziție, în data de 18 Mai 2024 el a ajuns la vernisaj, alături de alți pasionați de teatru. Cu mirare, a constatat că fotografiile lui fac parte din expoziție, însă cu numele altui fotograf.
Odată ajuns acasă a trimis un email, în aceeași după amiază, către Adriana Moca și Asociația culturala Visavis în care ruga politicos corectarea numelui, atât în expoziția fizică cât și în viitoarele materiale tipărite și online. În atașamentele emailului se regăseau materiale care dovedeau că Dorian este autorul fotografiilor.
Fotografiile de teatru ale lui Dorian Delureanu au fost publicate de-a lungul timpului în diverse reviste, ilustrând articole despre teatru. Fotografiile din expoziție erau chiar dintre fotografiile copertă de revistă, genul celei de pe coperta revistei Scena 2.
(sursa: Scena nr. 2, anul: iunie 1998: https://biblioteca-digitala.ro/?volum=2178-scena–nie-2-1998) (link download alternativ)
Într-una dintre fotografii o regăsim pe Maia Morgenstern și pe Angel Rababoc în rolurile Clitemnestra şi Oreste, în altă fotografie îi regăsim pe Maia Morgenstern și Ilie Gheorghe (1940 – 2018) în rolurile Clitemnestra şi Agamemnon. Pentru rolurile lor, acești artiști, cât și regizorul, au primit critici elogiatoare în presa vremii.
Modificarea autorilor fotografiilor a fost realizată, expoziția fiind un succes și având peste 4500 vizitatori în perioada expunerii ei.
(sursa: https://www.asociatiavisavis.ro/2024/09/24/expozitia-de-fotografie-silviu-purcarete-50-de-ani-de-teatru/)
4. Autori de fotografie lipsă din galeria online
Alături de expoziția de fotografie a fost creat și un site de suport pentru proiect: https://silviupurcarete.art/
Conform “Cine suntem” ”Editorul site-ului www.silviupurcarete.art este Asociația Culturală Vis-a-vis. Adresa principală a site-ului este http://silviupurcarete.art. (sursa: https://silviupurcarete.art/privacy-policy/)
Conform “Termeni și condiții” “Drepturile de autor asupra tuturor conținuturilor de pe site (text, liste, imagini, video) sunt protejate. Ele aparțin Asociației Vis-a-vis, regizorului Silviu Părcărete și altor deținători de drepturi expres indicați pentru fiecare resursă în parte.”
(sursa: https://silviupurcarete.art/termeni-si-conditii/)
Site-ul conține însă o galerie fără legende la fotografii sau menționarea fotografului în titlul secțiunii spectacolului. Cu puțin efort, aceștia se pot regăsi în pagina de Cronologie a spectacolelor. Rezoluția foarte slabă a fotografiilor face însă greu de identificat actori sau bucăți din spectacol.
5. Afișe expoziție de fotografie fară fotografi
Ei bine, nici una dintre expozițiile de până acum, fie că a fost cea de la Craiova, Iași sau București nu are un afiș pe care să fie trecut numele fotografilor din expoziție. Cum o să citiți mai jos, în concepția curatorului, dacă nu ai plătit pentru printuri nu ar trebui să ai nici un fel de pretenție, ca fotograf.
II.
Asociația fotografică din care fac parte este o asociație independentă, adică își susține activitatea din contribuțiile celor 3 membri, în special când publică cărți de fotografie. Acestea sunt publicate din banii autorilor. Proiectele pe care le avem, deși sunt multe, se împuținează când trebuie să fie arătate publicului într-un mod tipărit, dintr-un motiv evident: lipsa fondurilor.
De-a lungul timpului, știind proiectele fotografice ale colegilor mei de asociație, le-am propus să le documentăm, edităm și tipărim. Printre aceste proiecte, demarate de acum mulți ani, se afla și cel conținând fotografiile lui Dorian de la repetiții și spectacole.
Lipsa timpului – fiecare dintre noi are un job de 8 ore pe zi din care ne plătim facturile, problemele de sănătate, cât și faptul că o arhivă fotografică pe film necesită multă muncă, alături de costurile mari – au întârziat apariția albumului fotografic Orestia.
Însă, sâmbătă 12 octombrie 2024 ora 12, în foaierul Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, în cadrul evenimentului “Săptămâna Purcărete“ a avut loc lansarea cărții “Dorian Delureanu – 09.05.98 – ORESTIA – O repetiție cu Silviu Purcărete”
(sursa: https://tncms.ro/săptămână-purcărete/)
Cartea bilingvă, cu fotografii pe film, publicată independent, conține cadre emblematice din repetiția din 9 mai 1998 în care apar, alături de regizorul Silviu Purcărete, în prim-planurile fotografiilor, pe scenă sau în sala de spectacol Maia Morgenstern, Mirela Cioabă, Tamara Popescu , Ozana Oancea, Anca Dragomir, Adriana Moca, Natașa Raab, Ilie Gheorghe, Valer Dellakeza, Angel Rababoc, Adrian Andone, Constantin Cicort, Ion Colan, Marian Negrescu dar şi regizorul tehnic George Dulămea sau șeful producției Gabriel Mănescu.
(mai multe detalii: https://omnia.photo/2024/10/09/dorian-delureanu-09-05-98-orestia-o-repetitie-cu-silviu-purcarete/)
O parte din cărți au fost oferite de autor, cu drag, actorilor care i-au fost alături la lansare cât și în zilele următoare, bucurându-se de acest regal documentar aproape uitat în arhivele teatrului. Cu la fel de mare drag, un exemplar a ajuns la Silviu Purcărete, în discuția respectivă apărând, mai în glumă mai în serios și mențiunea unui al doilea volum, conținând fotografiile din “Danaidele”.
După primirea unui exemplar, într-o postare pe o rețea de socializare, Adriana Moca afirma că “sursa de inspirație” pentru această carte este proiectul dânsei.
(sursa: https://www.facebook.com/adrianamocca/posts/pfbid037vyhFNHRwzJbYpHg2HDzZuRHPWXTpPaQ2z91jsYPNfEqW6MMpiY3PKnKDNt9WXe6l)
În calitate de editor al cărții și al conceptului ei, mă simt dator să clarific această confuzie: cartea se afla în lucru mult înainte de 2024 și nu are nici o legătură cu alte proiecte ale unor terțe persoane. Dar putem însă confirma că este o carte inspirată de Silviu Purcărete și reafirma aprecierea și respectul pentru tot ce a făcut pentru cultură și spectatori.
III.
Revenind în 2025, “[Expoziție de fotografie] SILVIU PURCĂRETE – 50 DE ANI DE TEATRU” ajunge la Muzeul Național al Țăranului Român.
“Unică în România, expoziția conține fotografii care provin din arhiva personală și sunt realizate de Silviu Purcărete, Mihaela Marin, Dragoș Buhagiar, Helmut Stürmer, Sean Hudson, Patrick Fabre, Pierre Borasci, Simon Anannd (Royal Shakespeare Company), Thilo Beu, Rareș Zaharia, Adi Bulboacă, Alex Condurache, Eöri-Szabó Zsolt, Peter Uhan, Petru Cojocaru, Iulian Ursachi, Nicu Cherciu, Aki Tanaka, Aoi Itoh, Dragoș Spițeru.“
(sursa: https://www.facebook.com/events/1238268883934243/1238268940600904)
Însă marea surpriză este că Dorian Delureanu nu mai făcea parte din această expoziție itinerantă (Craiova, Iași)
(sursa: Expo Iași https://www.radioiasi.ro/stiri/regional/iasi-expozitia-silviu-purcarete-50-de-ani-de-teatru-in-prologul-fitpti/).
Având în vedere lipsa de atenție la detalii și documentare a organizatorilor, Dorian Delureanu a contactat-o pe Adriana Moca pentru a corecta, din nou, lipsa numelui fotografului. Aceasta, vizibil deranjată, a confirmat că expoziția conține aceleași imagini ca la Craiova. Totuși nefiind același comunicat de presă, s-a revenit pe rugămintea de a corecta.
La această a doua intervenție a autorului fotografiilor, curatoarea expoziției Adriana Moca a spus că, acum, nu știe dacă vor “încăpea” în expoziție toate fotografiile prezente anterior. Și că autorul ar trebui să fie recunoscător că a apărut în expoziție – nefiind plătită din banii lui, și a sugerat că autorul ar fi capitalizat pe baza acestei expoziții, tipărind o carte. Această ultimă confuzie majoră am explicat-o deja mai sus.
Discuția de mai sus s-a petrecut pe chatul unei rețele de socializare și s-a încheiat brusc când Adriana Moca a dorit “sa fie lasata in pace”. Lucru care s-a și întâmplat, dorința clară de a nu mai comunica a fost respectată.
Expozițiile de fotografie colective sunt foarte greu de realizat. Este o muncă grea de documentare, de obținere a copyright-ul și dreptul de folosire a fotografiilor în proiecte finanțate, de respectare a muncii fotografului și, în final, de comunicare.
Datorită dorinței de a nu mai fi contactată, curatoarea nu a putut fi informată că, din nou, în expoziția de la București s-a strecurat o (altă) eroare. O coincidență astrală, a făcut ca o fotografie a lui Dorian să fie atribuită unui alt (același) fotograf, Sean Hudson.
(link fotograf: https://www.nationalgalleries.org/art-and-artists/artists/sean-hudson)
Mai jos regăsiți o comparație între fotografia din expoziție și negativul lui Dorian Delureanu.
Trecând peste toate cele întâmplate, în ziua vernisajului, am pășit cu neliniște în sala de expoziție dar și cu speranța că spectatorii se vor putea bucura și la București de fotografiile văzute la Craiova, inclusiv fotografiile semnate de Dorian Delureanu.
Însă, în marea sală Irina Nicolau a Muzeul Național al Țăranului Român nu și-au mai găsit loc cele două fotografii mici cu Maia Morgenstern. Nici măcar una singură.
Se pare că, pentru curator, Maia Morgenstern nu merită să apară în expoziție.
Mi-am adus aminte de alte lucruri jignitoare, care m-au făcut să roșesc, în rânduri citite acum ceva vreme în presă:
“Ei, dar iată că astăzi a trebuit să trăiesc pe propria-mi piele o situație, un eveniment, o atitudine pe care o credeam de mult apusă. Definitiv. Uitată. De nerepetat. De neacceptat. Iată, astăzi, când am ajuns în teatru, la muncă, la repetiție mi-a fost contestat dreptul de a intra. De a mă afla în incinta Teatrului, Teatrul Evreiesc de Stat, unde muncesc de 45 de ani. Se pune sub semnul întrebării dreptul meu a munci în teatru, ca actriță.
“Ce cauți tu aici? De ce ești tu astăzi aici? Cu ce drept?”, am fost întrebată. Am preferat să mă strecor pe lângă pereți. Să nu răspund.“ – Maia Morgenstern
(sursa: https://www.facebook.com/maia.morgenstern.5/posts/10162679854221291)
IV.
Acest articol a fost greu de scris, din multe puncte de vedere, dar concluzia este una scurtă și plină de speranța că într-o zi vom fi toți mai buni:
Îmi doresc să existe respect real pentru munca fotografilor.
Îmi doresc proiecte valoroase care să ne bucure și îmbogățească cultural.
Îmi doresc să ne amintim cu drag de artiști și să nu fie dați jos de pe simeze.