[EN][derulează în jos pentru versiunea în limba Română]
Some time ago Cristina Irian mentioned in a workshop about a quote, which inspired me to write the following text, using the four ideas, but applied to photographic projects.
“Before you speak ask yourself if what you are going to say is true, is kind, is necessary, is helpful. If the answer is no, maybe what you are about to say should be left unsaid.” – Bernard Meltzer
“is true”.
What does “true” mean?
“True” from a Documentary perspective.
We live in the age of fake news and things created by AI. The journalistic rule of verifying something from as many independent and objective sources as possible becomes vital. In order for a project to be considered as telling the truth, it must be well-documented, truthfully and, as far as possible, be referenceable.
True (truthful) refers to covering the subject as comprehensively, clearly, objectively as possible. The addition of personal elements, at least in photography, is inevitable, but it must be mentioned as such, when present.
Example: A house can be photographed centered in the frame, in black and white, with positional and temporal elements noted. If the photographer wants to mention certain subjective factors (the feeling of recall with other similar scenes; the feeling of unease about that place) he can do it separately, as long as it is clearly delimited from the documentary part. If things overlap then the project loses its documentary value. We are subjective anyway, we look through the prism of what we know and what we are familiar with, from a cultural point of view.
“True” from an Emotionally perspective.
If we are talking about an artistic project, we should find a part of the author’s reference universe in that work, and that part should be well passed on to the viewer, consumer, buyer.
If a project is fake, it feels, in the end, like an artificial construct, something appropriated, where the author impersonally executes something that is fashionable, hip or just for commercial gains.
“is kind”
There are many translations of the word “kind” – the most useful to exemplify would be: good, benevolent, decent. Everything revolves around the word “good”.
A project that does not harm the subjects, does not create an unpleasant or negative image for them, does not put them in a delicate or sensitive position. Such a project is benevolent and good, both to the subject and to its viewer.
You come back to a good project whenever you want to feel a consistent and humane approach. We can say that it is based on the need to understand and not to judge the other. Not to be confused with the feeling of sweetness, simplistic, monosemantic.
I think that under this umbrella can also be included the ethical characteristic of a project. For some elements, although they seem primordial and implied, it has become necessary to be clearly stated. A project that is not ethical (both in terms of the final result and of the photographer who treats the subject) does not withstand the passage of time, is perishable and referred to as a shock project: unbalanced, sudden, violent.
“is necessary”
Is the project necessary? Essential? Does anyone need it? Is its existance imperative? Does it fill an existing void?
To determine if the project is necessary, a little documentation must be previously done to determine if the project has been done before (from the same perspective), if there is already a reference for that topic, and to see other perspectives of the same topic.
The example I want to use here is that of a picture (and not a project). Picture of Big Ben. There are gigapans, 3ds, maps, stock photos of very good quality, free, that can be used for any purpose. Is yet another Big Ben photo on your trip to London necessary? It can be a private necessity only, a “I was there, I have the proof” type of photo and it remains in the private sphere; or a photo that speaks publicly, critically about tourism. Another picture as such is added to other similar pictures.
“is helpful”
To justify its existence, the project must be useful, bring a benefit, serve a purpose. In general, the purpose of the projects is to record, analyze, inform and preserve, marking in space and time, a subject.
The above elements apply to documentary projects as well as to anthropological ones – where the human element (and not only) is mainly followed and the time duration is at least 2 years in order to correctly capture the dynamics of the group of people and/or the documented space .
But the rule of the existence of a utility, a purpose can also be applied to artistic projects, even if it is something personal and intimate, which helps the author or the viewer. Commercial or financial purpose is not the purpose of the text and falls into a different category.
[RO]
Acum ceva vreme, Cristina Irian amintea într-un workshop despre un citat, care m-a inspirat să scriu textul următor, folosind cele patru idei, dar aplicate pe proiecte fotografice.
“Before you speak ask yourself if what you are going to say is true, is kind, is necessary, is helpful. If the answer is no, maybe what you are about to say should be left unsaid.” – Bernard Meltzer
“is true”
Ce poate înseamna “adevărat”?
Adevărat din perspectivă documentară.
Trăim în era fake news și a lucrurilor create de AI. Devine vitală regula jurnalistică de verificare a unui lucru din cât mai multe surse independente și obiective. Ca un proiect să poată fi considerat că spune un adevăr trebuie să fie bine documentat din punct de vedere veridicitate și, pe cât posibil, să fie “de referință”.
Adevărat (veridic) se referă la acoperirea subiectului cât mai comprehensiv, cu claritate, obiectiv. Adăugarea elementelor personale, cel puțin în fotografie, este inevitabilă, însă ea trebuie menționată ca atare, când este prezentă.
Exemplu: o casă poate fi fotografiată în centrul cadrului, alb negru, cu notarea elementelor de poziționare și a celor temporale. Dacă fotograful dorește să menționeze anumiți factori subiectivi (sentimentul de aducere aminte cu alte scene similare; sentimentul de neliniște cu privire la acel loc) o poate face separat, atât timp cât este delimitat clar de partea documentară. Dacă lucrurile se întrepătrund, atunci proiectul își pierde din valoarea documentară. Noi suntem oricum subiectivi, privim prin prisma a ceea ce cunoaștem și ne e familiar din punct de vedere cultural.
Adevărat din perspectivă emoțională.
Dacă vorbim de un proiect artistic în el ar trebui să regăsim o parte din universul de referință al autorului în acea operă, iar acea parte să fie bine transmisă mai departe către privitor, consumator, cumpărător.
Dacă un proiect este fake, el se simte, în final, ca un construct artificial, ceva însușit, unde autorul execută impersonal ceva ce este la modă, “pe val” sau doar pentru câștiguri comerciale.
“is kind”
Există multe traduceri a cuvântului “kind” – cele mai utile pentru a exemplifica ar fi: bun, binevoitor, cumsecade. Totul baleiază în jurul cuvântului “bun”.
Un proiect care nu face rău intenționat subiecților, nu le creează o imagine neplăcută sau negativă, nu îi pune într-o postură delicată sau sensibilă. Un astfel de proiect este binevoitor și bun, atât cu subiectul tratat cât și cu privitorul lui.
La un proiect bun revii ori de câte ori dorești să simți o abordare consistentă și umană . Putem spune că are la bază nevoia de a înțelege și nu aceea de a judeca pe celălalt . A nu se confunda cu sentimentul de dulceag, simplist, monosemantic.
Cred că sub această umbrelă poate fi inclusă și caracteristica etică a unui proiect. Pentru unele elemente, cu toate că par primordiale și subînțelese, a început să devină necesar de a fi menționate în clar. Un proiect care nu este etic (atât prin prisma rezultatului final cât și a fotografului care tratează subiectul) nu rezistă trecerii timpului, este perisabil și menționat ca un proiect shock: dezechilibrat, brusc, violent.
“is necessary”
Este proiectul necesar? Esențial? De trebuință cuiva? Este un imperativ în a fi făcut? Umple un gol existent?
Pentru a determina dacă proiectul este necesar se face anterior o mică documentare în a stabili dacă proiectul a mai fost făcut (din aceeași perspectivă), dacă există deja o referință pentru acel subiect, pentru a vedea și alte perspective ale aceluiași subiect.
Exemplul pe care vreau să-l folosesc aici este cel al unei poze (și nu al unui proiect). Poza lui Big Ben. Există gigapan-uri, 3d-uri, cartografieri, stock photos de calitate foarte bună, gratuite, care pot fi folosite în orice scop. Este necesară încă o poză turistică cu Big Ben în călătoria ta în Londra? Poate fi o necesitate doar privată, un “am fost acolo, am dovada” și rămâne în sfera privată; sau o fotografie care să vorbească public, în manieră critică despre turism. O altă poză ca atare se adaugă altor poze similare.
“is helpful”
Ca să-și justifice existența, proiectul trebuie să fie util, să aducă un folos, să servească unui scop. În general, scopul proiectelor este de a înregistra, analiza, informa și păstra, marcând un subiect în spațiu și timp.
Elementele de mai sus se aplică atât proiectelor documentare, cât și celor antropologice – unde elementul uman (și nu numai) este urmărit cu precădere și durata de timp este de minimum 2 ani pentru a putea surprinde corect dinamica grupului de oameni și/sau a spațiului documentat.
Dar și pentru proiectele artistice se poate aplica regula existenței unei utilități, unui scop, chit că este vorba de ceva personal și intim, care îl ajută pe autor sau pe privitor. Scopul comercial sau financiar nu face scopul textului și intră într-o categorie diferită.